- Alternatorul la Dnepr

Este un alternator trifazic cu puntea redresoare incorporata, formata din 6 diode de 20A din care 3 polarizate invers. Datele tehnice spun ca ar avea 90W, eu insa am indoieli asupra acestei valori. Din proiectare infasurarea rotorului este subdimensionata, este prea mic pentru necesitatea actuala. Astfel fluxul magnetic este limitat de impedanta prea mare a bobinajului (cca 9 -11ohmi). Alternatorul lucreaza la limita si este neputincios in special la circulatia urbana. De ce? Pentru ca la vremea cand a fost proiectat, legislatia nu prevedea ca circulatia pe timp de zi sa se efectueze cu farul aprins. Apoi becurile moto erau de 35/35W-12V, astazi de 55/60W-12V. Stabilizarea tensiunii este asigurata de un regulator mecanic ce variaza curentul de alimentare al rotorului - curentul de excitatie. 
De mentionat faptul ca si bateria ajuta substantial la stabilizarea tensiunii, comportandu-se ca un tampon la atingerea valorilor maximale. 

Releul de incarcare - este un regulator de tensiune de tip electromecanic in trei trepte de functionare, respectiv cu doua perechi de contacte ce acopera o plaja mai larga de tensiuni. Prima pozitie pentru o tensiune mai mica de 13V. A doua pozitie este situata in zona 13,5 – 14V, iar a treia zona este declansata la cresterea tensiunii peste 14,6V. In principiu campul magnetic creeat de o bobina, atrage o armatura mai mult sau mai putin functie de tensiunea primita. Este format din: 1. Electromagnet , infasurarea lui se numeste infasurare de derivatie sau de excitatie. 2. Armatura mobila cu contactele mobile. 3. Suporturile contactelor fixe. 4. Surubul de reglaj al distantei contactelor fixe. 5. Rozeta – cama pentru reglarea contactelor fixe.

Stabilizarea tensiunii. Functionarea este in principiu prezentata in schema alaturata. La punerea contactului, regulatorul este alimentat prin D+. Tensiunea fiind sub 13V ajunge prin intermediul unei rezistente si a contactului (c) direct in DF care alimenteaza excitatia. La crestrerea tensiunii, cca 13,5V armatura mobila se desprinde de contactul (a). In acest moment rezistenta prin care se alimenteaza DF este inseriata cu o alta rezistenta, astfel curentul din DF scade. Cresterea tensiunii la cca 14,6V face ca armatura sa fie atrasa mai mult , astfel se inchide contactul (b) care pune la masa curentul din (c) printr-o a treia rezistenta, rezultand un curent minim de alimentare a excitatiei. Deci avem trei faze: 
- curent maxim in c printr-un rezistor - armatura pozitionata in stare de repaus, contacte intre c si a 
- curent mediu in c prin doua rezistente inseriate - armatura este pozitionata in cumpana, c este liber 
- curent mic in c prin punerea lui la masa prin al treilea rezistor - armatura atrasa, contacte intre c si b 

Reglajul incarcarii - se face din surubul 3 si din rozeta 1 astfel: - Surubul 3 regleaza finetea si acuitatea procesului de declansare a incarcarii. Releul creste in sensibilitate atunci cand intrefierul camei contactelor fixe este cat mai mic si scade cand acesta se mareste. Putem regla astfel momentul inceperii incarcarii, valoarea tensiunii de plecare. - Rozeta de reglare stabileste valoarea tensiunii maxime generata de alternator. De remarcat faptul ca reglajul unuia afecteaza il afecteaza pe cealalt. Astfel dupa fiecare reglaj al unuia, trebuie corectat celalalt. Se incepe cu surubul contactelor fixe. 

Controlul incarcarii - se face cu un multimetru. Se considera o incarcare corecta daca cu motorul usor accelerat si consumatorii porniti, tensiunea masurata la bornele bateriei este in plaja 13,6 – 14,5V. 

Verificarea alternatorului - se face cu un multimetru.  In cazul in care tensiunea este mai mica nu demontati alternatorul, se verifica in primul rand conexiunile, situatie cel mai frecvent intalnita. Astfel intre borna +alternator si borna + baterie sa nu fie o cadere mai mare de 0,02V, iar la masa alternator si –baterie mai mare de 0,01V. Se curata sau se inlocuiesc papucii si conductorii. 
Verificarea dupa demontare, se face initial printr-un control vizual: starea rulmentilor, lipituri, izolatii, suprafete de contact curate, starea periilor rotorului, arcurile periilor, etc. Apoi cu un multimetru se verifica impedanta rotorului (9-11 ohmi); impedanta infasurarilor statorului(0,03-0,1 ohmi); intre capetele tuturor bobinelor si masa sa nu fie nici o rezistenta. 
Puntea cu diode se verifica deconectata (capetele statorului decuplate) masurand fiecare dioda in ambele sensuri. O singura dioda arsa anuleaza doua infasurari ale statorului, adica 2/3 din capacitatea lui.

Precautii - Un control al incarcarii este indicat sa se faca macar o data pe an, la inceputul anotimpului rece. In cazul in care apar zgomote in functionare sau neconformitati se incepe printr-un control vizual, apoi se trece la demontare.

Am intalnit un defect mai greu de detectat: scurtcircuit intre spirele rotorului, defect care m-a chinuit ceva pana l-am depistat. Am rezolvat-o prin inlocuirea rotorului. Rebobinarea nu a tinut mai mult de-o saptamana(executie proasta – impregnare fara vid si echilibrare dinamica: ioc – reparatie facuta la o cooperativa de bobinaj). Depistarea acestui scurtcircuit am facut-o prin comparatie cu alt rotor bun, masurind trecerea unui curent alternativ de la un transformator de sonerie. Tensiunea fiind de 8 V, curentul de cca 0,72 A iar impedanta de 11

Adaptarea releului electronic.
Inlocuirea regulatorului mecanic cu unul electroic prezinta multe avantaje. Operatia este relativ simpla si este descrisa la capitolul "Inlocuirea regulatorului mecanic cu unul electronic".

- Inlocuirea regulatorului mecanic cu unul electronic. (nefinalizat)

De multe ori se intampla ca regulatorul mecanic, sa se defecteze si sa nu mai poata fi reparat. In acesta situatie poate fi inlocuit cu unul electronic. Insa daca se doreste aceasta schimbare, trebuie facuta o mica adaptare la alternator si o modificare a instaltiei electrice. 

Operatia consta in adaugarea a trei diode 1N4001-4007, prin cositorire, cate una pe fiecare legatura a statorului, conform schemelor anexate, pentru obtine curentul de excitatie. 
Pentru ca becul de control al incarcarii sa functioneze, trebuie modificata schema electrica de alimentre a acestuia. De remarcat faptul ca initierea incarcarii, a curentului de excitatie se face prin becul de control. 

Alternatorul. Se demonteaza capacul alternatorului si se anuleaza firele de la adoua si dela a treia borna din suportul de bachelita (marcate cu ≈ si respectiv Ш). 
1. Firul de la prima borna(marcat cu +) ramane asa.
2. Firul de la a doua borna(marcat cu ≈) ramane liber. 
3. Firul de la a treia borna(marcat cu Ш) se leaga la anodurile celor trei diode adaugate. 

Pregatirea diodelor. 
Initial se scurteaza terminalele diodelor la cca 5 mm si se cositoresc. Apoi catodul fiecarei diode se lipeste cate una pe cosa fiecarui terminal unde deja exista lipituri(cele trei suruburi ce fixeaza radiatoarele puntii redresoare). Anodurile diodelor se leaga toate intr-un punct la borna “Ш “. 
Fludorul care este usor casant, in timp inbatraneste, crapa din cauza vibratiilor, mai durabil fiind aliajul de instalatii sanitare pe care il recomand. Regulatorul pe care l-am testat cu succes este cel de Dacia care este accesibil, fiabil si ieftin. Initierea excitatiei se face prin becul de control, apoi curentul produs de infasurarile statorului alimenteaza in continuare rotorul prin cele trei diode adaugate. In acel moment becul de control se stinge, indicand astfel functionarea sistemului. Arderea becului impiedica aceasta initiere, dar acest incident este semnalat prin neaprinderea becului la punerea contactului. In situatia in care regulatorul este prevazut cu un al patrulea terminal(firul rosu), acesta este informatie de referinta si se conecteaza direct la borna + a bateriei. Se elimina pierderile instalatiei, asigurand o tensiune de 14V bateriei. Conectarea acestuia este facultativa. Obtinem astfel un control mai precis a tensiunii de incarcare, o stabilitate crescuta si o fiabilitate marita.