- Aprinderea electronica БС3 - originala de Ural

Pentru a scapa de reglajul periodic al aprinderii clasice si necazurile create de ineficienta acesteia in legatura cu functionarea motorului, m-am hotarat sa trec la un montaj electronic. Astfel am apelat la Dany pentru un modul de aprindere electronic rusesc - original de Ural, pe care l-am montat pe motocicleta. Se potriveste perfect!
Inlocuirea intregului sistem clasic cu cel electronic este simpla, dureaza cateva minute iar functionarea este garantata. Am auzit despre aceast tip de aprindere, ca doteaza modelele noi de Ural, fiind preluata apoi si de cei de la Dnepr. Diferenta dintre cele doua modele consta in capacul metallic al celei rusesti si material plastic al celei ucraeniene. Din curiozitate am desfacut capacul pentru a privi interiorul, am observat o tehnologie avansata ce contine un microprocesor. De aici am tras concluzia ca are o cartograma ce contine si o curba de avans legata strict doar de turatie – ulterior am aflat ca este proiectata de o echipa de ingineri de la Sukhoi si are intradevar o variatie de avans.

Se mai spune ca are doua puncte sensibile, doua neajunsuri constructive. 
- Primul fiind cauzat de amplasarea intr-o zona calda fara racire. Incalzirea excesiva a modulului in unele situatii, au produs defectarea partii electronice. Este posibil, insa la mine acest lucru nu s-a confirmat! Cred ca cel mai probabil, cauza a fost o conectare gresita sau o instalatie electrica cu probleme. Dupa cca 8000 km, pot spune ca totul este OK. In toata aceasta perioada nu am umblat la ea, nu este nevoie de ajustari si reglaje ulterioare.
- Al doilea punct este bobina de inductie - scanteie mica si fiabilitate redusa. Timpul relativ scurt si numarul redus de km, nu-mi permit inca o concluze. Evident ca orice produs electronic are o limita de viata, o imbatranire a componentelor a lipiturilor, etc. Imbatranirea fiind accelerata in special de variatiile de temperatura mari ce au loc inevitabil.

Cum cautam pozitia optima a avansului? 
Operatia se face in trei pasi: 
1. Se strang suruburile platoului superficial pe pozitia “0”, apoi fixam senzorul la cca 0, 3 – 0,4 mm dupa cum urmeaza: Se taie o bucatica de carton dintr-un pachet de tigari si se pune intre senzor si rotorul magnetic, le apropiem cat se poate, apoi se strang cele doua suruburi definitiv si se trage cartonul afara. Aceasta este o distanta de protectie care impiedica rotorul sa atinga senzorul datorita uzurilor ce pot sa apara in timp. 
2. Cu motorul la relanti, se roteste platoul aprinderii stanga/dreapta pentru a obtine o turatie maxima(reglaj brut). 
3. Din acest moment se poate face reglajul fin (aici experienta isi spune cuvantul). Trebuie sa ai ”ureche”. Se roteste platoul aprinderii foarte fin inainte/inapoi pana se percep in toba zgomotul sfarsitului de explozie(avans mic – turatia scade), apoi se roteste foarte fin in sens invers cu rotorul pana la disparitia zgomotului specific al sfarsitului de ardere din toba(avans corect – turatia creste, motorul merge rotund). Se strang cele doua suruburi ale platoului definitiv. Daca continuam sa invartim mai mult avansul creste, creste si turtia dar motorul merge galopant si instabil(avans prea mare), iar la pornire putem avea surpriza ca pedala sa ne arunce piciorul inapoi. 
4. Evident ca reglajul poate continua cu teste de sarcina/viteza facute prin probe de drum. 

Avantajele constatate sunt evidente: 
- accelerari mai bune - creste sesizabil demarajul; 
- permite turatii mai mari ale motorului si au disparut rateurile de combustie la turatie mare – firesti la aprinderea clasica; 
- creste viteza si puterea - putin, este adevarat; 
- consum usor optimizat - in special in sarcin mari; 
- o data stabilit avansul, nu necesita regaj ulterior – este cea mai notabila realizare; 
- aspectul bujiilor mai curat(adica o ardere inbunatatita) - evident si viata lor mai lunga; 
- pornirea motorului se poate efectua cu o tensiune mica(cca 3 V), o baterie de lanterna fiind suficenta – un alt mare avantaj. 

Testele pe care le-am facut la montaj, nu a inclus si controlul cu lampa stroboscopica pentru a ma convige ca are compensarea avansului functie de turatia motorului. Montarea modulului implica inlaturarea mecanismului de avans centrifugal, insa diferenta de functionare si performanta motorului m-au convins ca nu este necesar efectuarea acestui test. 

Testul tensiunii de alimentare: 
Pentru aceasta am anulat alimentarea alternatorului si am pornit toti consumatorii pentru ca bateria sa se descarce rapid. (vezi foto atasat). 
- La la 3 V, motorul functiona la toate regimurile; 
- La 2,4 V nu mai puteam accelera(peste 1200-1500rot/min), motivul fiind faptul ca la aceasta tensiune mica, timpul de amorsare al aprinderii depaseste timpul unui ciclu motor. Astfel tensiunea de armare elibereaza o energie incapabila de a initia o scanteie.
 - Concluzie: intre 3 si 18V sistemul functioneaza garantat.